Skip to main content

Poveștile ne ajută să visăm cât de departe vrem noi și să dăm frâu liber creativității pentru crea cât mai multe lumi imaginare. Sâmbătă, am fost surprinși de poveștile create de 5 copii, 3 veniți tocmai din Suceava și 2 fetițe (verișoare) din București.

Ne-am bucurat enorm să vedem dorința și dragostea lor pentru a crea personaje și a scrie povești. Privirile lor curioase au încurajat-o pe Andra, trainerul nostru, să îi provoace. Vă lăsăm mai jos, un fragment din discuţia lor de la început, să vă daţi seama cum decurge un astfel de atelier:

– O să vă rog să scrieți o poveste despre ce vreți voi sau să o desenați. Puteți crea voi personajele ei.
Copiii au fost surprinşi că nu există reguli şi că pot da viaţă oricărui personaj din imaginaţia lor.
– Şi nu ne dați nici un personaj?
– Sigur nu ne spuneți câteva cuvinte sau fraze pe care trebuie să le folosim?
– Chiar putem scrie despre orice vrem noi, atât de simplu? La școală întotdeauna primim niște lucruri pe care trebuie să le respectăm.
– Hmmm, dar cred că era mai ușor dacă aveam reguli, decât atunci când trebuie să alegi singur.

După ce au primit un plan al unei povești și au discutat câteva aspecte pe care au considerat ei că trebuie sa le ia în considerare, s-au născut povești frumoase, fiecare cu acţiune, personaje şi puncte culminante:

  1. 1. Frontul de Vest, scrisă de Ioan, la care fetele au reacționat “Eu sunt prea mică pentru această poveste”. Este povestea care ne-a reamintit tuturor cât de mult ne place, de fapt, să fie pace în lume.
  2. 2. Zâna și Vrăjitoarea, scrisă de Elena, prin care ne-am convins că nu trebuie să judecăm oamenii după prima impresie sau după primele aparențe și că ei ne pot surprinde plăcut;
  3. 3. Viața unui magician, scrisă de Ella, unde am descoperit care e rutina zilnică din viaţa unui magician.
  4. 4. Ghețuș și Ștampi, scrisă de Maria, o poveste cu doi extratereștri de pe planeta Marte, în urma căreia descoperim ce se întâmplă la petrecerea de Halloween din ținutul Zăpezii.
  5. 5. Poveste de Crăciun, scrisă de Mara. Povestea care ne-a învățat că, de Sărbători, primim multe cadouri, dar e mai important să dăruim și noi.

Andra ne încurajează întotdeauna să spunem ce gândim și apoi ne dăm seama împreună, de unde vin anumite pasiuni ale copiilor. Este foarte important să îi observăm și să le oferim atenția de care au nevoie pentru ca ei să aibă încredere în ei înșiși și să fie liberi să creeze cât mai des ceva nou.
În urma atelierului, am plecat cu toti mulţumiţi de rezultat şi fericiţi că am creat noi prietenii. 🙂

Finalul atelierului îi aparţine tăticului lui Ioan care ne-a spus: “Nu mai trebuie să întrebăm cum a fost. Am vazut deja că a scris 4 pagini A4 de mână într-o zi de sâmbăta, în vacanță :)”
Îi mulţumim tăticului şi îl asigurăm că vom mai repeta experienţa.